"mundan." pe cartea cu păcate

în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.

[citeşte continuarea...]

mundan.

Scris de răzvan cîmpean vineri, februarie 15, 2013

momentul părerilor de rău:

că 22 nu mai e 22 de multă vreme.
că nu se mai înţelege aproape nimic.
că cei mai mulţi au plecat.
că proza nu-i mai proză, dar nu-i nici poezie.
că uit o vreme şi că revin frenetic.
plus infinit.

momentul părerilor de bine:

că 22 nu mai e 22 de multă vreme.
că nu se mai înţelege aproape nimic.
că cei mai mulţi au plecat.
că proza nu-i mai proză, dar nu-i nici poezie.
că uit o vreme şi că revin frenetic.
plus infinit.

un loc al schimbărilor. nici nu-i de mirare c-aţi plecat. cu cât rămâneţi mai puţini, cu atât îmi dau seama mai mult că nu a fost niciodată despre voi. ar fi însemnat să se termine la doi. doi jumate, trei, cel mult. dar n-a făcut-o.

c-am scris cinci rânduri şi atât, o recunosc. dar până şi cinci îmi par uneori atât de mult. revin.

Be a Fan

cartea cu păcate

în aşteptare #1. (10.01.2011)

mundan.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Trimiteți un comentariu

Trimiteți un comentariu